Perioada Școlarului mic se încadrează în primele patru clase școlare din viața copilului, vârstele de 6-10 ani. În această etapă de dezvoltare a copilului începe să se dezvolte gândirea abstractă, cea rațională a celui mic. Mai mult de atât, este o vârstă la care cel mic simte nevoia să fie parte a unei familii extinse.
La școală este o singură persoană de la care copilul învață lucruri noi și de la care își lămurește curiozitățile, această persoană este învățătoarea. În felul acesta, copilul are un reper consistent de la care să primească o informație consistentă și pe care să o considere validă. De aceea, din clasa 1 până în clasa a 4-a este aceeași învățătoare, pentru a-i oferi copilului siguranța și încrederea de care are nevoie pentru a excela în domeniul academic.
Etapele de dezvoltare a copilului în perioada Școlarului mic:
- în școala primară, copilului i se creează o deschidere către o varietate de subiecte de care are nevoie în viață, indiferent de cariera pe care o va alege ca adult
- educația la această vârstă creează o cultură generală pentru cei mici deoarece reprezintă fundația pe care si-o formează pentru a aprofunda informații noi în viitor; dacă nu există o bază, totul va deveni foarte complicat pentru ei.
- în primele două clase din școala primară (clasele 1 și 2) există omogenitatea și ușurința cu care copiii interacționează unii cu ceilalți
- au acea înțelegere că fac parte din același colectiv și se joacă toți unii cu ceilalți, iar comunicarea se realizează foarte ușor între ei
- odată cu apariția pubertății, undeva în jurul vârstei de 9-10 ani, începe să se producă o diferențiere în mintea copiilor și o diviziune
- la vârsta aceasta copiii își formează prejudecăți, ajung să se uite la ce tip de haine poartă colegii lor sau ce mașini au părinții
- aceștia încep să observe diferențele dintre ei și ceilalți colegi. Astfel, începe acea conștientizare că ei aparțin de diferite clase sociale.
Structura învățământului în școala primară este foarte utilă pentru copiii de 6-10 ani deoarece învață lucrurile de bază pentru fiecare materie care li se predă. Pot exista situații în care unuia să-i placă mai mult matematica decât româna, spre exemplu, dar toate necesită aceeași atenție din partea celui mic pentru a contribui la cultivarea cunoștințelor sale.
De asemenea, în această perioadă ar fi indicat ca părintele să fie mai atent la copilul său deoarece i se formează gândirea rațională. Modul în care își clădește gândirea rațională la vârsta cuprinsă între 6-10 ani, formează baza gândirii sale raționale de mai târziu. Spre exemplu, părintele trebuie să-l lase pe cel mic să-și facă temele singur. Dacă acesta întâmpină dificultăți, atunci părintele îl poate îndruma pentru a vedea cum gândește cel mic ca să ajungă să le rezolve singur. Gândirea copilului poate fi diferită de cea a părintelui, astfel, prin observare, părintele poate înțelege mai clar pe ce se axează copilul pentru a înțelege informațiile noi. Copilul poate folosi raționalul cu imaginația pentru a reține mai bine, în timp ce adultul se poate baza mai mult pe partea rațională în înțelegerea unor termeni noi. Observând copilul, el îi învață pe părinți ce atitudine pot avea asupra lui pentru a-i asigura buna dezvoltare.
Adulții din generațiile anterioare își luau informațiile sau învățau lucruri noi din cărți. Un lucru util pe care-l pot face părinții în perioada Școlarului mic este de a le citi copiilor despre ce li se pare lor interesant. În acest mod se creează o conexiune mai puternică în relația părinte-copil, dar este și benefic pentru cel mic care-și ia informațiile dintr-o sursă sigură, nu de pe internet.