Autor: Cristina Coman, psihoterapeut și psiholog clinician
Încă de la naștere, copiii se atașează de cineva, iar în momentul în care părinții nu sunt în jurul lor, în special mama, vor găsi o altă figură maternă din exterior, așa cum sunt bunicile sau bonele. Copiii pot descifra emoțiile prin intermediul mamelor, iar dacă mama nu reușește să aibă o comunicare autentică a emoțiilor, în copilăria mică, copiii se va confrunta deseori cu o sensibilitate, inclusiv în momentul în care mănâncă.
Psihoterapeutul Cristina Coman spune că există copii mici care plâng inclusiv atunci când primesc vizita unui membru al familiei, iar mama nu are nicio reacție. Aceasta este încordată, iar copilul simte că mama nu se simte bine în prezența persoanei respective. Pentru a avea copii autentici, care să învețe cum să își exprime emoțiile cumpătat, le recomandă părinților să nu stimuleze expresia durerii copilului accentuat.
Copilul nu trebuie lăsat să plângă cât vrea, ci după 1-2 minute de plâns părintele trebuie să se îndrepte către acesta și să îl ajute să se regleze afectiv. Acesta trebuie întrebat ce i se întâmplă, în funcție de vârsta celui mic. Crizele de plâns ale copiilor de 1-2 ani sunt mai greu de explicat de către cei mici, dar părinții eficienți și conștienți se îndreaptă către copii pentru a vedea ce se întâmplă. Copilul se poate răni, poate fi deranjat sau lovit de un alt copil, poate să treacă printr-un atac de panică, iar în momentele respective simte nevoia să plângă.
Părintele are datoria să scurteze momentele dificile din viața copilului, iar în timpul în care este lăsat să plângă mult îi este antrenată modalitatea de exprimare îndelungată a durerii sau furiei.
Nu toți părinții sunt calmi, în special cei care au avut antecedente de agresivitate, iar copiii pot moșteni anumite caracteristici ale acestora. În cazul în care copiii lor plâng din motive ce par lipsite de importanță, părinții trebuie să identifice dacă există un motiv real pentru care plâng sau dacă amplifică o situație, din obișnuință, pentru a beneficia de anumite lucruri. Copilul care are între 2 și 4 ani poate fi liniștit prin încercarea de a-l face să conștientizeze situația. Cu acesta se poate discuta serios, fără deformarea realității, pentru a și conștient că nu trece printr-o situație gravă.
Copilul trebuie sfătuit să își controleze emoțiile și să învețe ceea ce i se întâmplă, deoarece un copil poate plânge până se învinețește, iar dacă un adult ar plânge la fel de mult, există o probabilitate foarte mare să facă un infarct. Copilul nu trebuie lăsat să facă acest exercițiu deoarece se impune un consum energetic foarte mare.